💔

 Am aÈ™teptat…

Am aÈ™teptat.. să îți mai pot privii chipul atât de.. dulce, ochii ăia atât de frumoÈ™i.
Am așteptat.
Dar neaÈ™teptat, nu mă mai recunoÈ™ti - aÈ™a cum nici eu nu mă mai recunosc…

Aș vrea atât de mult să te mai mângâi iar, depărtarea ne-a distrus
Ca să mă primești in brate n-o să mai simți ca are rost..

Umbra asta È™tearsă în mintea mea, e amintirea a ceva ce nu a existat. 

Mai are rost acum sa sufăr sau să-ți duc dorul?
Vei mai veni curând la ușa mea?
Deși, nu știu sigur dacă mai pot deschide. Tot sufletul din mine sângerează trist.

Acum când realizez că tu…nu m-ai iubit. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Omul meu cheie.

Îmi ești haos

Lasa-mă să te urăsc.