💔
Am aÈ™teptat…
Am așteptat.. să îți mai pot privii chipul atât de.. dulce, ochii ăia atât de frumoși.
Am așteptat.
Dar neaÈ™teptat, nu mă mai recunoÈ™ti - aÈ™a cum nici eu nu mă mai recunosc…
Aș vrea atât de mult să te mai mângâi iar, depărtarea ne-a distrus
Ca să mă primești in brate n-o să mai simți ca are rost..
Umbra asta ștearsă în mintea mea, e amintirea a ceva ce nu a existat.
Mai are rost acum sa sufăr sau să-ți duc dorul?
Vei mai veni curând la ușa mea?
Deși, nu știu sigur dacă mai pot deschide. Tot sufletul din mine sângerează trist.
Acum când realizez că tu…nu m-ai iubit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu