Timpule, te-aș ruga să mă lași aici.. M-ai plimbat destul prin lume, mi-ai arătat locuri si oameni noi. M-ai făcut să sufar când treceai greu precum un melc, în serile în care plângeam de dor cu perna în brațe. M-ai amăgit când mi-ai scurtat clipele de fericire. M-ai dezamagit când te-am implorat să te oprești. Era momentul perfect. Nu îți amintești? Eram în brațele lui, locul meu preferat... Mi-ai fost si de ajutor când ai luat cu tine Durerea mea din suflet și mi-ai adus uitarea. M-ai amețit în amintiri. Îmi dai fiori când mă gândesc la viitor. Timpule Draga, eu ma opresc aici. * L-am rugat să mă lase aici. Nu a vrut. M-a prins mai strașnic de mână. Pornim la un drum nou.*