Timp...

Timpule, te-aș ruga să mă lași aici..

M-ai plimbat destul prin lume, mi-ai arătat locuri si oameni noi.
M-ai făcut să sufar când treceai greu precum un melc, în serile în care plângeam de dor cu perna în brațe.
M-ai amăgit când mi-ai scurtat clipele de fericire.
M-ai dezamagit când te-am implorat să te oprești. Era momentul perfect.
Nu îți amintești? Eram în brațele lui, locul meu preferat...
Mi-ai fost si de ajutor când ai luat cu tine Durerea mea din suflet și mi-ai adus uitarea.
M-ai amețit în amintiri. Îmi dai fiori când mă gândesc la viitor.

Timpule Draga, eu ma opresc aici.


* L-am rugat să mă lase aici. Nu a vrut. M-a prins mai strașnic de mână. Pornim la un drum nou.*