💔
Am așteptat… Am așteptat.. să îți mai pot privii chipul atât de.. dulce, ochii ăia atât de frumoși. Am așteptat. Dar neașteptat, nu mă mai recunoști - așa cum nici eu nu mă mai recunosc… Aș vrea atât de mult să te mai mângâi iar, depărtarea ne-a distrus Ca să mă primești in brate n-o să mai simți ca are rost.. Umbra asta ștearsă în mintea mea, e amintirea a ceva ce nu a existat. Mai are rost acum sa sufăr sau să-ți duc dorul? Vei mai veni curând la ușa mea? Deși, nu știu sigur dacă mai pot deschide. Tot sufletul din mine sângerează trist. Acum când realizez că tu…nu m-ai iubit.